“Ceremonia începu conform tradiției la 9 dimineața printr’un serviciu divin, la biserica mânăstirei, în prezența Mitropolitului Primat și a numeroși înalți demnitari Români și streini. În fața castelului, un batalion de vânători cu drapel și muzică dădeau onorurile.

Dupe sfințirea apei și dupe cântarea unui Te-Deum, generalul Crețeanu, șeful Casei Militare a Regelui, a dat citire următorului document de inaugurare:

Eu, Carol I, Domn și Rege
Cu Elisabeta Regină

Dupe o silință neobosită de doi ani, în luptă cu un tărâm nestatornic, străbătut de isvoare, isbutit-am a pune la poalele Bucegiului temelia acestei clădiri, în anul mântuirei 1875, iar al Domniei Noastre al IX-lea.

Zidirea s’a oprit pe timpul răsboiului pentru Neatârnarea României. Întrat-am în această casă a noastră în anul mântuirei 1883, iar al Domniei Noastre al XVII-lea, datu-i-am nume: Castelul Peleșului.

Acest document, transcris pe un pergament cu litere artistice de însăși Regina (…)  fu iscălit de către Suverani, Mitropolitul Primat, de diversele personalități presente etc. Cu ocazia aceea s’a distribuit invitaților și o medalie comemorativă, azi foarte rară, executată de marele gravor berlinez Kullrich”.

Mihai Haret, “Castelul Peleș”, 1924