[stag_toggle style=”normal” title=”Detalii despre piesă” state=”closed”]Scutecul de botez al Principelui Carol
Autor: regina Elisabeta, 1894
Dantelă frivolité, suveică; mătase, bumbac, croşetă; macramé
Dimensiuni: 74 x 76 cm[/stag_toggle]
Regina Elisabeta, prima suverană a României, este cunoscută şi apreciată pentru bogata activitate literară şi culturală. Ca patroană a artelor, a practicat şi cultivat lucrul manual, în special realizarea dantelelor cu suveica (frivolité), o pasiune descoperită şi îndrăgită către maturitate. Regina a ridicat tehnica, numită frivolité, la statutul de artă. Dedica multe ore preţioaselor sale dantele, aşa cum menţionează Zoe Cămărăşescu, fiica doamnei de onoare, Zoe Bengescu, în cartea „Amintiri”, descriind o seară de muzică la castel: „Audiţiile wagneriene aveau loc după amiezile, spre seară. […] Se stingeau luminile cele mari. Numai regina păstra o lampă mică, sub care continua să lucreze la dantelele ei, întinsă pe chaise-longue, lucrând neobosită. Într-o reculegere aproape religioasă, răsunau primele acorduri, dintr-un instrument, pe care eram obişnuite să-l numim pian, sub mâinile lui Enescu însă devenea cu totul altceva.”
În patrimoniul muzeului se păstrează cinci dantele realizate de regina Elisabeta, între anii 1893 şi 1916, considerate adevărate opere de artă.
Dantela frivolité se diferenţiază de cea obişnuită, lucrată cu croşeta sau cu acul, prin execuţia ei şi instrumentului folosit, suveica. Tehnica a fost dezvoltată pentru a imita punctul de dantelă. Cele mai elaborate piese sunt lucrate cu două sau chiar cu trei suveici. Desenele lor au linii rotunjite şi sunt, în principal, compuse din noduri.
Cea mai valoroasă şi apreciată dintre dantelele reginei Elisabeta, este scutecul de botez al principelui Carol, cel care va deveni, în anul 1930, regele Carol al II-lea. Piesa a fost realizată între anii 1893-1894, fiind semnată şi datată „C.S. 1894”. Prezentată în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris, din anul 1900, i s-a conferit Medalia de aur, datorită frumuseţii şi fineţii cu care a fost executată. Scutecul este lucrat aproape în întregime din mătase naturală albă, în tehnica frivolité, fiind cel mai minuţios obiect din categoria dantelelor reginei.
De formă pătrată, reprezintă inscripţii în limba română, precum şi embleme-calităţi pe care ar trebui să le deţină pruncul în decursul vieţii. În medalionul central, se poate citi inscripţia „nani nai bobocelule”; în registrul, cu majuscule, „C S” (Carmen Sylva, presudonimul reginei Elisabeta), „NABPTE BONA BABY” (noapte bună, puişor); iar pe bordură, cuvintele „frumos, darnic, minte, cumpăt, viteaz, vioi şi harnic.” În colţurile scutecului, apar patru îngeri, care se regăsesc într-un catren britanic: „Four corners to my bed,/ Four angels round my head,/ One to watch and one to pray,/ And two to bear my soul away.” (Patru colţuri are patul,/ Patru îngeri de jur împrejur,/ Unul să vegheze, altul să se roage,/ Doi să-mi poarte sufletul departe.)
Scutecul de botez a fost publicat în cartea „The Art of Tatting” (Arta de a lucra cu suveica), scrisă de prietena suveranei, Lady Katharin Hoare, apărută în anul 1910, la editura Longmans, Green & Co., din Londra. Introducerea publicaţiei este semnată de regina Elisabeta, constituind un mesaj şi un îndemn către toate doamnele pasionate şi dornice de a învăţa acest meşteşug atât de drag ei. În opinia suveranei, lucrul cu suveica este o terapie, acul sau suveica ţinând loc de prieten, dar şi un moment de introspecţie, cum avea să mărturisească: „Câte griji şi necazuri, câtă adâncă angoasă şi tristeţe (e ţesută) în tăcutul lucru al femeii (…) Multe ar spune: Ce noroc că dantela mea nu poate vorbi. Ce uimitor ar fi să-şi ridice vocea şi să dezvăluie gândurile (…) Cusătura ascunde ici o lacrimă, dincolo un oftat sau o vorbă reprimată, care rostită ar fi rănit …”.