Covoare orientale

Achizitionarea covoarelor din castelul Peles s-a realizat in paralel cu colectionarea altor obiecte de arta, regele Carol I fiind interesat in egala masura de pictura, sculptura, mobilier, arme, argintarie, tapiserii etc. Pasiunea regelui pentru arta, care va fi mereu aprofundata de-a lungul vietii, era remarcata si de principesa mostenitoare Maria: „… Ceasuri intregi era el in stare sa rataceasca prin mandrele incaperi unde an de an ingramadise comori nepretuite. Picturi de maestrii vechi, mobile batrane, pretioase vase, covoare rasaritene si arme de felul cel mai rar. O viata si-o cheltuise ca sa stranga toate aceste nepretuite lucruri, caci era un om care traia pentru altii, cheltuind numai putin pentru el insusi.”

Colectia se ridica la un numar de aproximativ 300 de covoare orientale, lucrate in renumite centre si denumite chiar in functie de diferitele zone si ateliere in care sunt innodate. In functie de locul de provenienta, covoarele au fost clasificate in covoare persane (centrele mai importante fiind Kirman, Keshan, Tabriz, Ispahan, Khorassan), covoare anatoliene sau turcesti (manufacturi la Ushak, Smyrna), covoare caucaziene (lucrate, mai ales, la Shirvan, Kazak, Karabagh) si covoare turkmene (centrul principal la Buchara).

Denumirea de covor oriental se referă la covoarele lucrate manual prin tehnica innodarii firelor, realizate in tarile orientale, lucrate pe un razboi de tesut orizontal sau vertical fix.. Densitatea, sau numarul de noduri pe centimetru patrat, este un indicator pretios pentru finetea si rezistenta covoarelor.

De-a lungul istoriei, cele mai importante centre de producere a covoarelor s-au gasit in Persia, Anatolia, Caucaz, Turkestan, India, China etc., fiecare centru avand caracteristici, tehnici, modele si teme specifice, iar unele dintre aceste ateliere cu o indelungata traditie sunt si astazi active.

O parte din covoarele colectiei muzeului au fost achizitionate prin firma müncheneza Lehmann Bernheimer, furnizoare de covoare orientale si textile, dar si a altor obiecte de arta. Printre clientii lor se numarau Casa regala bavareza. Aceeasi firma a furnizat piese pretioase pentru diferite muzee europene, precum cele dun München, dar si pentru muzee din Statele Unite ale Americii.

Cele mai reprezentative si valoroase piese din colectie, sunt cele din grupa covoarelor persane, lucrate in diferite centre din Iranul de astazi. Persia era recunoscuta ca fiind principala regiune creatoare de covoare orientale, din acest motiv, adesea, orice covor oriental primea automat denumirea de covor persan. Kirmanul este unul dintre cele mai frumoase si mai elegante covoare orientale, fiind foarte apreciat ca ornament de salon. Devine celebru in zona iraniana pentru nodurile migaloase si cromatica de exceptie a pieselor. Un asemenea covor reprezentativ atelierului Kirman pentru minutiozitatea tehnicii de lucru si rafinamentul desenului, se afla la etajul castelului, in Cabinetul de toaleta al apartamentului princiar. Campul central este decorat cu un medalion romboidal, prelungit cu vase cu flori, iar coltarele ornamentate cu motive floral-vegetale, in nuante delicate de bej, vernil, ocru si albastru.

La Keshan s-au produs cele mai bogat ornamentate covoare, fara rival in ceea ce priveste valoarea materialului si stralucirea culorilor. Au avut o adevarata “relansare” la sfarsitul secolului al XIX-lea in creatia covoarelor manuale, celebre prin tehnica nodurilor minutioase (200.000-700.000/m2) si motivele figurative, dar si pentru piesele sale de matase. Exemple in acest sens sunt covoarele expuse in Sala florentina, de o calitate si frumusete aparte datorita motivelor decorative (medalioane prelungite, palmete, tulipane, flori marunte, carcei, vase cu flori), precum si abundenta culorilor delicate de ivoriu, albastru deschis, vernil, rosu si nuante de ocru.

Un alt atelier la fel de celebru ca si celelalte ateliere persane, este Tabrizul, recunoscut pentru covoarele de mari dimensiuni, cu modele cu desene originale si cromatica rafinata. Motivul predominant pentru acest atelier este medalionul central, dar printre modele se regasesc si combinatii de flori cu frunze, palmete, vase cu flori, precum si motive geometrice stilizate. Un veritabil covor Tabriz se pastreaza astazi in Sala de consilii de la parterul castelului, valoros datorita impletiturii fine in tehnica nodului Senneh (nod persan – simplu), desenului, clar si regulat, remarcandu-se prin culorile proaspete si realismul motivelor. Fondul piesei este bleu-vert, decorat central cu medalion rombic de culoare bej si bleumarin, coltarele si chenarul decorate cu motive geometrice stilizate in cromatica de bej, ocru, bleumarin.

De o alta importanta majora sunt covoarele caucaziene preluand motivele decorative de la covoarele persane si turcesti, stilizate, tratate in maniera geometrica, motivele principale fiind octogonul si rombul, ornamentate cu carlige. Aceste piese au fost innodate de nomazi ceea ce explica dimensiunile reduse ale covoarelor. Majoritatea au fost realizate in atelierele Kazak, motivele decorative fiind indraznete, diferite unele de altele, predominand culorile vii, mai ales rosu inchis, albastru si nuante de verde. Se remarca lana utilizata, lucioasa ca matasea si de calitate exceptionala. Ca ornamentatie, se utilizeaza formele geometrice, dar se folosesc si alte motive precum rozete, motive vegetale si animaliere stilizate.

Piesele lucrate in atelierele Shirvan, tot din categoria covoarelor caucaziene, sunt variate atat in ceea ce priveste decoratia cat si gama cromatica utilizata. Motivele decorative sunt mai mici decat in cazul covoarelor Kazak, culorile predominante fiind ivoriu, rosu si albastru, fiecare motiv prezentand o mare varietate de culori.

Tapiserii

Alaturi de covoare, colectia de textile mai contine si cateva tapiserii, lucrate in renumite centre din Europa (Franta, Belgia, Italia).

Cele mai valoroase tapiserii din colectie sunt expuse in Holul de onoare, principala sala de receptie a castelului, fiind realizate in atelierele Aubusson din Franta, la mijlocul secolului al XVIII-lea. In numar de sapte, piesele fac parte din suita „Culesul fructelor”, realizate dupa cartoanele pictorului francez François Boucher, lucrate in tehnica basse-lisse. Manufactura Aubusson si-a inceput activitatea la inceputul secolului al XVI-lea, printre clientii fideli numarandu-se si Margareta de Valois, prima sotie a regelui Henric al IV-lea al Frantei. In anul 1665, la propunerea lui Colbert, atelierul este ridicat la rangul de Manufactura Regala.

Cea mai valoroasa tapiserie este productia unui atelier flamand, de altfel si cea mai veche lucrare a colectiei, intitulata „Dreptatea lui Traian”, realizata la mijlocul secolului al XVI-lea. In afara faptului ca este impresionanta prin dimensiuni (523 x 270 cm), este intr-o stare foarte buna de conservare. Tapiseria a fost lucrata in tehnica basse-lisse si decoreaza Galeria de marmura de la etaj. Piesa reprezinta un episod legendar din viata Imparatului Roman, Traian. In timpul pregatirilor pentru razboaiele purtate impotriva dacilor, imparatul a fost implorat de catre mama unui soldat ucis sa-i faca dreptate, ceea ce s-a si intamplat, Traian fiind cunoscut in istorie ca om al dreptatii.

O comanda speciala din partea Casei regale romane a fost suita de tapiserii executata in atelierele Ercole Eroli din Roma, realizate in jurul anului 1905. Alcatuita din sase piese (2 tapiserii si 4 cartoane), seria, denumita „Cucerirea Iudeei de catre Vespasian si Titus”, a fost lucrata in tehnica basse-lisse, in genul tapiseriilor Aubusson. Tapiseriile constituie decoratia parietala a coridorului Scarii de onoare de la etaj. „Vespasian si Titus” reprezinta o scena alegorica cu Vespasian si Iudeea in peisaj in momentul ceremoniei de incoronare, de catre un personaj feminin inaripat, o alegorie a Victoriei. Scena este incadrata de o ampla bordura cu ruban floral-vegetal, motive avimorfe si vase cu fructe.

Mare pasionat de vanatoare, regele Carol I va achizitiona, pentru resedina de la Sinaia, doua tapiserii reprezentand scene de vanatoare. Piesele au fost executate in atelierele Malines, din nordul Belgiei, la sfarsitul secolului al XIX-lea si sunt lucrate din lana in tehnica basse-lisse. Tapiseriile belgiene au fost, si sunt si astazi, foarte apreciate pentru desenele elegante si culorile delicate folosite in realizarea pieselor. Aceste opere de arta erau cautate si achizitionate de intreaga nobilime europeana pana in secolele XVIII – XIX. Astazi, aceste doua tapiserii decoreaza peretii coridorului de sud de la parterul muzeului.

In deplin acord cu decoratia Salonului francez, realizata de catre firma Bernhard Ludwig din Viena in stil de inspiratie Empire, se gasesc doua tapiserii pandant. Create la comanda regala la inceputul secolului al XX-lea, lucrate in tehnica haute-lisse, tapiseriile ii infatiseaza pe cei doi eroi ai antichitatii, Marc Antoniu si Cleopatra, in vesminte de epoca, incadrati in medalioane specifice stilului Empire. Realizate in cromatica pastelata, in maniera neoclasica, piesele imita temele si subiectele la moda in epoca lui Napoleon, cuceritorul Egiptului in anul 1799 si creatorului unui stil care ii poarta numele. Ele confera nota de maiestate si de rigoare tipice artei primului Imperiu francez.