Lucrarea este o copie după originalul aflat la Gemäldegalerie din Berlin (iniţial la Dahlem Museum din Berlin), realizată în anul 1911, de către pictoriţa Ottilia Michail-Oteteleşanu, pentru galeria de pictură a regelui Carol I al României şi face parte din patrimoniul artistic al castelului Peleş.

Compoziţia prezintă scena adorării Pruncului Isus de către Fecioara Maria, asistată de Sfântul Ioan Botezătorul copil şi de sfântul Bernhard de Clairvaux, fondatorul ordinului cistercian, cu binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl. Silueta personajelor se circumscrie unei forme elipsoidale străbătută de o linie verticală, razele ce pornesc de la Sfântul Duh şi se îndreaptă către Isus.

În prim plan se află Fecioara îngenuncheată privită din trei-sferturi, amplasată în partea dreaptă a pânzei, adorând Pruncul. Acesta neînvelit este aşezat pe o pajişte cu flori şi ţine un deget pe buze.

Pruncul Isus face legătura cu partea stângă a compoziţiei în care se află Sfântul Ioan Botezătorul reprezentat din faţă, cu trupul uşor unduit, cu mâna stângă la piept, cu dreapta ţinând o cruce cu bagheta lungă pe care se află o inscripţie: „ • ECCE ANGNUS DEI ECCE H“. În planul din spate se află Sfântul Bernhard în rugăciune pe o stâncă, reprezentat doar bust. Forma elipsoidală este încheiată de figura lui Dumnezeu Tatăl cu mâinile întinse în semn de binecuvântare, dedesubt Sfântul Duh. Personajele sunt amplasate într-un peisaj de pădure cu stânci şi pâraie. De remarcat interesantul traseu, în forma de „S“, realizat în stânga de o stâncă în trepte, reluând parcă poziţia Sf. Ioan şi ca pandant în dreapta, un pârâu cu mici cascade.

Prezenţa unei securi înfiptă într-un trunchi de copac, pe care se află înscris numele lui Fra Filippo : • NACH FRATER PHILIPPUS • P face referire la unele pasaje din Luca 3, 9 şi Matei 3, 10 şi anume că “securea va tăia din rădăcină copacii ce nu aduc fructe bune”.

Fra Filippo Lippi, s-a născut în anul 1406 la Florenţa şi a murit în 9 octombrie 1469, la Spoleto. Considerat un pictor al Renaşterii timpurii, Lippi a fost influenţat în creaţia artistică de Lorenzo Monaco şi în special de Masaccio, pe care îl întâlnea adeseori la mânăstirea Carmel din Florenţa şi la capela Brancacci. Mai târziu, cel care va avea un rol decisiv în formarea sa, va fi Beato Angelico.

Fra Filippo este celebru pentru numeroasele sale reprezentări ale Fecioarei, cu siluete elegante şi trăsături faciale de o fineţe şi o transparenţă, remarcabile. El a fost maestrul lui Botticelli, care a intrat în studioul său, în anul 1465, iar la rândul lui, acesta l-a format ca pictor pe fiul lui Filippo, tânărul Filippino Lippi.

Lucrarea semnată de Ottilia Michail- Oteteleşanu poate fi considerată drept o copie de bună calitate. Cromatica, în tuşe fine de brunuri, ocruri, cu accente de albastru stins şi tonuri de roşu respectând lucrarea originală, conferă scenei personalitate şi frumuseţe.

Originalul se afla iniţial în capela Palatului Medici-Riccardi de la Florenţa şi se înrudeşte din punct de vedere iconografic şi compoziţional cu alte două panouri pentru altarul mânăstirii Annalena (Florenţa, Muzeul Uffizi) şi o alta pentru mânăstirea Camoldi im Casentino, ambele realizate de către Fra Filippo, către 1450-1460.

Ottilia Michail-Oteteleşanu (n. 1885 – d. 1974) artistă plurivalentă, specialistă în arta emailurilor. Fiică a unui distins medic, de origine aromână şi a soţiei sale, Eugenia Raut, descendenta unei familii de nobili polonezi stabiliţi după anul 1848, în România. Primul ei profesor a fost Sava Henţia ( între 1899 – 1903 ). În anturajul Casei regale, îl întâlneşte pe Nicolae Grigorescu, (prieten cu tatăl său, Vasile Michail), care a sfătuit-o să meargă la studii în străinătate. În 1904 a fost prezentată Reginei Elisabeta a României. Aceasta a luat-o sub protecţia sa şi i-a oferit o bursă de studii la Berlin. Din anul 1905, a început studiile la Şcoala de Arte Decorative din Berlin, la clasa specialistului în email, Hanns Bastanier ( 1885-1966). La Berlin, a frecventat casa scriitorului Ion Luca Caragiale, împreună cu fratele ei, un pianist de mare talent. Şi-a continuat studiile la Paris, la Academia Julian. După terminarea acestora, a devenit pictoriţă a Casei Regale şi protejată, pe linie artistică, a Reginei Elisabeta. Împreună au pictat enluminuri cu texte biblice şi miniaturi de o frumuseţe aparte. S-a căsătorit în anul 1915 cu Şerban Oteteleşanu, un boier de viţă veche, care se trăgea din fraţii Buzeşti, foşti generali ai lui Mihai Viteazul.

Chiar şi după moartea protectoarei ei, Regina Elisabeta, Ottilia a rămas în anturajul regal, ea fiind cea care a executat ultimele portrete ale primilor regi ai României, pentru care a făcut studii preliminare, în pastel.

Înainte de cel de al II-lea Război Mondial a cunoscut la Castelul Peleş, o serie de personalităţi remarcabile, între care George Enescu şi Cella Delavrancea, pe Alexandru Tzigara-Samurcaş, căruia i-a facut chiar un portret memorabil, în pastel, portret care a fost dăruit de familia istoricului, Muzeului Ţăranului Român. A urmat o perioadă de anonimat până în anii 60, când a devenit consilier artistic al Patriarhiei Române, unde a înfiinţat şi coordonat atelierul de email. Din acea perioadă au rămas emblematice cele patru mari icoane împărăteşti în email, lucrate de artistă între 1961-1964, şi expuse astăzi în Catedrala Patriarhală.

Ottilia Michail- Oteteleşanu rămâne o creatoare talentată şi devotată picturii, aşa cum o dovedeşte colecţia masivă de peste o sută de lucrări, constând în gravuri, desene, tablouri în ulei, acuarele şi emailuri, salvate de urmaşi de la risipire, împreună cu documentele de familie.

Macrina Oproiu, muzeograf