Regina Elisabeta a Romaniei (1843 – 1916) a luat primele lectii de pictura inca din copilarie de la tatal sau, principele Hermann de Wied (1814 – 1864), el insusi autor inspirat de acuarele si panze. Hermann de Wied a introdus-o in secretele acestei arte, predandu-i notiunile de baza legate de acuarela, desen si pictura. Ulterior, Elisabetei i-a fost recomandata pictorita elvetiana, Ruth Mercier, cu care aprofundeaza domeniul, fara rezultate exceptionale, asa cum avea sa marturiseasca cu sinceritate insasi suverana.Vastele sale cunostinte de arta si in special, studiul picturii i-au permis totusi, accesul la Academia de Arte Frumoase din Berlin, unde continua mai vechea sa pasiune sub atenta indrumare a profesortului Waagen.
Elisabeta a pictat cu precadere scene religioase. Dintre creatiile ei, in castelul Peles se pastreaza o masa decorativa, al carei blat circular a fost pictat de catre regina in registre concentrice. Scena il infatiseaza pe Iisus Pantocrator, inconjurat de heruvimi, de personaje si scene biblice. Pictura a fost realizata în castelul de la Segenhaus din Germania, in anul 1892, in timpul exilului impus de catre Regele Carol. Capela din Dormitorul regal de la etaj a fost pictata – probabil – tot de catre Regina pe la 1900, cu scene reprezentand ingeri muzicanti.
De asemenea, Regina Elisabeta a decorat cu anluminuri doua Evanghelii: una daruita manastirii de la Sinaia si alta, manastirii de la Curtea de Arges. Se pare ca acesta a fost domeniul in care excela.
In colectia castelului Peles, se pastreaza un manuscris cu Fericirile din Noul Testament, decorat de regina in colaborate cu pictorita Otilia Mihail Otetelesanu, ale carui coperte din argint, cabosoane si fildes traforat au fost create la Bucuresti, de atelierul Radivon. Acest manuscris a fost realizat in anul 1913 si a reprezentat un cadou oferit regelui Carol I cu ocazia implinirii varstei de 74 de ani.
Celalalt manuscris, care cuprinde pagini de jurnal scrise in germana gotica la putin timp dupa moartea Marioarei, este datat 1874. Copertele manuscrisului au fost fabricate de atelierul Hancock din Londra, corpul cartii fiind creatia reginei Elisabeta si al pictoritei Laetizia Witzleben. Manuscrisul apare in fotografiile reginei Maria de la Incoronare.
In 1878, regina realizeaza un ulei pe panză numit Compozitie, in care isi exerseaza talentul pentru natura moarta.
In anul 1884, regina Elisabeta este primita in randurile Academiei Romane. Emotionata si flatata, prima regina a Romaniei, recunoscuta pe plan international ca poeta Carmen Sylva pentru opera ei variata si sensibila se prezinta in fata celui mai inalt for de cultura cu textul alegoriei ,,Puiu”. Scriere de mare subtilitate, in care exprima cele mai aprinse nazuinte politice ale tarii sale de adoptie intr-un limbaj poetic, incarcat de metafore, ,,Puiu” devine obiectul unei acuarele inspirate, care isi gaseste azi locul in Sala veche de muzica a castelului Peles.
Intr-o compozitie pe verticala, talentata regina a trasat cu pensula o taranca tanara in costum popular, cu cununa de flori pe cap si par lung prins lejer la spate, pe care a imortalizat-o intr-un gest de contemplare a orizontului.
Personificare a Romaniei proaspat eliberata de sub apasatoarea dominatie turceasca, in urma razboiului de Independenta purtat de regele Carol I intre anii 1877 – 1878, ,,Puiu” – numele de alint al personajului – ,,si-a inaltat privirea spre departare –catre ceruri, si în ochii sai visatori se intrezarea un mare viitor”.
In cromatica de bleu, verde, nuante de brun si griuri colorate, regina artista reproduce cu migala caracterele gotice ale textului alegoriei, intr-un chenar izbutit de motive inspirate din cusatura romaneasca, la care adauga, cu mana exersata, mestesugite ghirlande de trifoi, simbolul universal al norocului.