Casele de Vis ale Reginei Maria – Castelul Bran

Prezentarea expozitiei

Despre expozitie

Povestea celei care avea să devină regina Maria a României (1875 – 1938), una dintre cele mai fascinante personalităţi ale epocii sale, impresionează şi astăzi.

Maria era fiica cea mare a ducelui Alfred de Edinburgh (cel de-al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii şi al prinţului Alfred de Saxa Coburg-Gotha) şi a Marii Ducese a Rusiei, Maria Alexandrovna (fiica ţarului Alexandru al II-lea şi a Mariei Alexandrovna). În jurul vârstei de 11 ani se mută cu familia în insula Malta, într-un rai mediteranean, unde oamenii erau atât de zâmbitori, naturali, fireşti, în contrast cu firea rece şi distantă a britanicilor. Probabil ca din această perioadă să se fi dezvoltat în sufletul tinerei un puternic sentiment de libertate în gândire şi un accentuat romantism. Maria, alintată Missy se va despărţi pe nesimţite de vârsta inocenţei şi va trece, graţios, spre adolescenţă. Se vorbea deja despre ea, ca despre cea mai frumoasă prinţesă a Europei.

Căsătoria cu principele moştenitor, Ferdinand al României (1865-1927 ), din anul 1893, o alianţă strălucită, avea să ridice prestigiul tânărului stat român. Prin activitatea sa de soră medicală a Crucii Roşii din perioada Războaielor Balcanice şi de Întregire, precum şi prin cele de caritate şi mecenat, regina Maria a devenit un simbol pentru naţiunea română.

Cea mai mare incăpere a castelului Bran,
salonul de muzică şi biblioteca reginei Maria,
a fost amenajată într-un vechi pod al cetăţii,
după planurile arhitectului şef al Curţii Regale, Karel Liman.

Talentată şi spontană peste tot ceea ce însemna eticheta impusă de rangul ei nobiliar, Maria a fost numită în epocă, “ regina artistă “ , fiind deopotrivă pictoriţă, fotograf, designer de interior, şi mai ales, scriitoare. În activitatea sa literară a abordat genul memorialistic, eseul, literatura pentru copii, a scris de asemenea articole pentru prestigioase reviste americane. Debutează în anul 1915, cu volumul de poveşti, “Visătorul de vise”, culminând cu opera sa de recunoscută valoare documentară, “Povestea vieţii mele”.

Fire nonconformistă, se opune de la bun început sobrietăţii şi etichetei regelui Carol I, încercând treptat să îşi amenajeze interioarele locuite, după propriul său gust artistic. Alternativa la stilul grandilocvent şi oficial al tinerei monarhii române, se va concretiza, în ceea ce ea însăşi a numit, într-un articol din anul 1935, “ casele mele de vis “, deoarece toate visurile reginei se îndreptau – după cum mărturisea – „spre căsuţe de ţară, adăposturi uşoare, indiene, spre clădiri negândit de puţintele, cu acoperişuri de stuf şi împresurate de grădini, în care orice feluri de flori ar creşte din plin”.

Castelele dragi sufletului ei, Pelişorul, Branul, minunatele reşedinţe de vară de la Balcic, Copăceni şi de la Mamaia, căsuţa dintre brazii de la Sinaia, ( Juniperus), sau colibele maori de la Cotroceni şi din grădina Pelişorului au fost şi locuri de refugiu, de romantice visări, cu parfum de epocă, dar şi preţioase dovezi ale stilului de amenajare a interioarelor, de la începutul secolului al XX-lea.

Expoziţia “Casele de vis ale reginei Maria-castelul Bran” este organizată în colaborare cu Muzeul Naţional Bran.

Arhitectul modificărilor spaţiilor de locuit de la castelul Bran (după anul 1920), Karel Liman este autorul proiectului din ultima etapă de construcţie a Peleşului şi titularul ridicării castelului Pelişor (1899). Acest argument artistic face o legătură inseparabilă între cele două reşedinţe regale, atât de legate de destinul reginei Maria.

Sunt expuse pentru prima oară la Peleş circa 120 de bunuri culturale aparţinând Salonului de muzică al reginei, din care semnalăm un instrument muzical de excepţie, un armoniu, realizat de atelierele J.Trayser & Co din Stuttgart. Atelierele germane, specializate în conceperea instrumentelor muzicale au primit numeroase premii şi medalii de aur pentru acest “pian” curios, asemănător cu orga, la expoziţiile industriale europene, din care amintim, München şi Paris, din anii 1865. Dormitorul Mariei, cu mobilier realizat la dorinţa suveranei, din care se remarcă jilţul neobrâncovenesc cu motivul vulturului bicefal, divanul acoperit cu perne decorative, dar mai ales cuvertura de masă, brodată cu decor floral Art Nouveau din mătase policromă, toate aceste piese vor recrea “odaia românească” concepută în anii 1920.

Dormitorul este descris de către regina Maria, în cele mai mici detalii: Am dormit de minune în micul dormitor adorabil pe care-l iubesc, cu plafonul lui boltit şi scund, cu ferestrele sale cu nişe adânci, cu frumosul covor chinezesc albastru, cu fantasticele icoane vechi, cu piesele de broderie, cu mobilierul rustic şi obiectele deosebite, sculptate în lemn, cu interesantele sale exemplare de vase vechi de pământ şi argintărie, cu cele două ferestre perforate în marmură din Grecia, cu şemineul de o formă aparte, care încălzeşte atât de bine, şi cu frumosul meu călugăr din lemn pe piedestalul lui vechi de piatră, de pe capitelul unei coloane, care străjuieşte totul. Nu ar putea exista o cămăruţă mai armonioasă şi mai neobişnuită. Patul meu este spaţios şi confortabil, scund, pur şi simplu o imensă somieră cu saltea pusă pe podea. În partea din faţă a patului am pus o tăblie frumoasă cu încrustaţii, pe care o am de la Muzeul Britanic, o piesă de sculptură indiană. În timpul zilei, o minunată cuvertură veche italiană, brodată toată în culori palide, pe un fond maro şi auriu, acoperă patul care devine o canapea plină cu perne de catifea în tonuri palide, care se armonizează perfect cu restul. Pe peretele de la capul patului este o mică nişă, unde se află o icoană veche a Fecioarei (un mic triptic) şi o colecţie de cărţi mici. Această cameră minunată este lată şi ajungi la ea urcând mai multe scări şi trecând printr-un antreu dublu.

Din salonul Doria de la castelul Bran nu va lipsi patul cu baldachin al amiralului Giovanni Andrea Doria, o piesă de o valoare excepţională din secolul al XVI-lea, aparţinând colecţiei de artă a Regelui Carol I. Aflată de câţiva ani în laboratoarele de restaurare textile ale M.N.Peleş, pentru lucrări de consolidare şi restaurare a broderiei şi a panourilor din mătase, această capodoperă genoveză va fi expusă pentru prima oară publicului vizitator.

Piesele de artă decorativă alese de Maria să însufleţească încăperile castelului de la Bran, câche-poturile din aramă, încărcate odinioară cu florile preferate, creaţiile proprii în domeniul designului de mobilier, preferinţa pentru motivele româneşti din domeniul artei textile şi ceramicii se vor reuni în sălile expoziţionale. Atmosfera caldă şi intimă de odinioară a interioarelor este întregită cu statuete sculptate în lemn pictat, cărţi, vase de ars mirodenii, candele, un valoros tetrapod, o colecţie de icoane pictate pe lemn între care se detaşează o lucrare, “Episcopul”, din secolul al XV-lea, achiziţionată de regina Maria de la Paris, garnituri şi piese de mobilier, realizate în stil neoromânesc. Stilul reginei Maria nu poate fi încadrat într-un tipar artistic obişnuit, pentru că imaginaţia ei dublată de multiplele influenţe stilistice, regăsite la începutul secolului al XX-lea în revistele de specialitate au creat o împletire interesantă de elemente răsăritene bizantine, motive arhitecturale şi etnografice locale, precum şi de anumite modele de artă otomană şi chiar motive vechi, celtice.

Patrimoniul de excepţională valoare artistică şi memorialistică aflat în încăperile regale de la Bran, este completat cu piese de mobilier din brad ars, comandat arhitectului Karel Liman pentru căsuţa de ceai din grădina castelului, completându-se astfel, “acel ceva fără nume”, incomparabil şi inimitabil care este “ stilul reginei Maria”.