Alcătuită din peste cincizeci de piese, variate ca tipologie și stil, ceasurile colecției de orologerie a Muzeului Național Peleș provin din colecția regală; cele mai multe piese au fost achiziționate de către Regele Carol I al României, cunoscut pentru punctualitatea sa. Colecția cuprinde însă și ceasuri ale Reginei Maria, ale Regelui Carol al II-lea și un ceas primit de Regele Mihai.

Ceasurile sunt diverse ca tipologie, acoperind o gamă largă de modele, de la ceasurile pendule – de podea și de perete – până la ceasurile – cartel, ceasurile miniaturale sau ceasurile de consolă, de șemineu și de masă; colecția cuprinde de asemenea, câteva ceasuri deșteptătoare și de buzunar. Cronologic, piesele de orologerie se încadrează între secolele XVIII–XX, majoritatea datând de la șfârşitul secolului al XIX-lea. Stilistic, cele mai multe piese aparțin curentului istorist în variantele Renaşterii germane şi italiene, barocului german, rococo-ului și neoclasicismului, Empire-ului și stilului Art Nouveau.

Un segment important al colecției actuale îl constituie ceasurile care au aparținut membrilor Casei regale. O astfel de piesă este ceasul de masă cu pendul fabricat în Germania, aflat dintotdeauna în Biroul de lucru al Regelui Carol I. De formă arhitectonică, decorat cu personaje alegorice şi măsti grotești, turnat în bronz argintat, ceasul este o piesă de serie, tipic istoristă, frecvent întâlnită în interioarele neo-renascentiste ale Europei de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Fabricat de celebra firmă de orologerie, Philippe Patek din Geneva, dupa 1881 ceasul de buzunar al primului Rege al României reprezintă o comandă specială, extrem de valoroasă atât datorită mărcii, cât și carcasei din aur masiv, gravată pe capacul avers cu monograma ,, E.C.’’, surmontată de coroana închisă și încrustată în diamante și rubine.

Cravașa cu ceas i-a aparținut tot Regelui Carol I, care a achiziționat-o la începutul secolului al XX-lea. Confecționată din lemn, cu mâner îmbrăcat în argint, decorată cu coroana regală, cravașa este prevazută în mod ingenios cu un ceas minuscul, firma Patent, cu cadran circular și cifre romane în email negru.

Realizat de către atelierele Aron Herscovici, ceasul de masă în placă de bronz de formă dreptunghiulară, încadrat în casetă, în formă de triptic, are valoare documentară datorită trimiterii la un eveniment istoric marcant, constituit de revenirea pe tronul României a Regelui Carol al II-lea la 8 iunie 1930, conform inscripției de sub cadran și a monogramei surmontate de coroana regală, executate după desenele lui A. Bordenache.

Fabricat în 1936, în România, cu ramă și soclu din crom turnat, cu cadran mobil de formă dreptunghiulară, cu latura superioară arcuită și cadran susținut de doi suporți cilindrici din lemn lăcuit, ceasul de masă, gravat pe suport cu inscripţia ,, 8 . XI. 936 VÂNĂTORII DE LA AL 2 LEA DE MUNTE’’ reprezintă un cadou primit de către Regele Mihai cu ocazia zilei sale onomastice și în același timp, unicul ceas din colecția Muzeului Național Peleș care i-a aparținut ultimului suveran al României.

Ponderea cea mai însemnată din întreaga colecție o au ceasurile fabricate în Germania și Austria (peste treizeci de piese), aspect justificat nu doar prin originea dinastiei regale, cât mai ales prin avântul deosebit pe care îl cunoaște la mijlocul secolului al XIX-lea domeniul în discuție în regiunea Munţii Pădurea Neagră, locul de origine al Regelui Carol I. În jurul anului 1870, în sudul Germaniei își fac timid apariția câteva ateliere și fabrici de ceasornice, precum cele conduse de Gustav Becker, atelierul Junghans sau cel de la Lenzkirch, indubitabil inferioare ca precizie ceasurilor consacrate de epoca Biedermeier, dar mult mai la îndemâna cumpărătorului obișnuit.

Eclipsate temporar de producțiile englezești și franceze, centrele de orologerie din regiunea Munții Pădurea Neagră își câștigă treptat originalitatea. Ele abordează toată gama tipologică existentă, dar se specializează în fabricația de ceasuri cu cuc și de ceasuri muzicale, cărora le imprimă accente rustice autohtone, la nivelul decorației carcaselor.

Deși fidel tradiției germane, sub semnul căreia a așezat întregul proiect arhitectonic și decorativ al reședinței de vară de la Sinaia, Regele Carol a abordat în materie de orologerie producţia ,,nobilă” a epocii, piesele ,,de curte”, mai precis, acele tipologii inspirate de recurența modelelor istoriste.

Ceasul, ca marcă a civilizației occidentale, face parte din decorația interioară a castelului, fie prin înglobarea sa în mobilierul în fix, ca parte integrantă a acestuia, fie prin amplasarea lui ca obiect de sine stătător, atât în spațiul oficial, cât și în cel privat al curții regale.

Pe latura vestică a Holului de onoare, la nivelul nobil al castelului, arhitectul ceh K. Liman şi colaboratorul său vienez, B. Ludwig au proiectat spațioasa și liniștita Bibliotecă a oaspeților, încadrată de copia scării Primăriei din Bremenn, și de loja catolică, prevăzută cu ceas. Ceasul măsoară nu numai orele de lucru, cât și pe cele dedicate loisir-ului: la începutul secolului al XX-lea, Carol I dispune construirea pe latura de sud-vest a Sălii de biliard, unde își exersează cel mai drag dintre hobby-uri, alături de persoanele apropiate, de arhitecți sau de oaspeții de seamă. Decorată în stilul neo-Renașterii germane, Sala înglobează în decorația în fix un ceas cu cadran elegant, amplasat în centrul frontonului frânt, deasupra ușii ce comunică cu Sala de șah.

Dacă în aceste cazuri, ceasul este un accesoriu – ce-i drept, indispensabil -, iar designerii, avizați creatori de carcase, prelungire a decorațiunii interioare, atunci ceasul din turn reprezintă o piesă unică, de mare valoare istorică. Fabricat în anul 1907 de către Koeniglich Bayerische Hof-Thurmuhren-Fabrik Johann Mannhardt (Fabrica de ceasuri de turn a Curții regale din Bavaria) poartă numele ceasornicarului, inventatorului și mecanicului, Johann Mannhardt (1798 – 1878), cel care a înființat-o în anul 1844. În același an, Mannhardt se mută în capitala Regatului bavarez, unde datorită seriozității sale intră în vizorul Curții și a regelui Ludwig I, personal, care îi apreciază deopotrivă calitățile sale de ceasornicar și de inventator. Excelența însă i-o aduc ceasurile de turn, pentru care primește comenzi din întreaga Europă și chiar din Statele Unite. Una dintre cele mai însemnate comenzi pentru România a fost ceasul mecanic din turnul Bisericii Negre din Braşov. Moartea sa prematură, survenită în anul 1878, pune capăt unui destin exemplar. În semn de recunoaștere, fabrica îi poartă numele până în anul 1928, an în care este preluată de o altă firmă bavareză, Turmuhrenfabrik Philipp Hörz (Fabrica de ceasuri de turn Philipp Hörz) din Ulm. Creată în anul 1862 de către ceasornicarul Philipp Hörz, cunoaște o dezvoltare spectaculoasă, primind în anul 1877 brevetul de furnizoare a Casei princiare de Hohenzollern, respectiv a Principelui Karl Anton, tatăl Regelui Carol I și prim-ministru al Prusiei în perioada 1857 – 1862.

Ceasul cu bătaie la fiecare 15 minute din turnul principal al castelului Peleș este un ceas mecanic, cu trei cadrane decorate cu simbolurile astrale principale. Cadranele sunt orientate către trei puncte cardinale, sud, est și vest. Mecanismul poartă inscripționată marca Fabricii Johann Mannhardt și anul fabricației.
În Arhivele Centrale Naționale din București se păstrează chitanțe, care atestă grija deosebită a Regelui față de buna funcționare a ceasului: în anul 1911, ceasornicarul elvețian, Enderle este solicitat să verifice mecansimul și pentru serviciul prestat este remunerat prompt. Enderle poposeşte câteva zile în Camera ceasornicarului, amenajată în turn de către decoratorul austriac Bernhard Ludwig, după care părăsește cu trenul regal pitorescul peisaj al orașului Sinaia.

În intervalul 1922–1933, urmașii săi la tron îi încredințează același rol ceasornicarului Meronovic, ale cărui semnături olografe se mai pot descifra și astăzi lângă mecanismul ceasului.
Cele mai importante firme germane și austriece de ceasornicărie, pe care Regele Carol I le-a contactat în vederea achiziționării de piese de orologerie pentru reședința sa de vară sunt Gustav Becker, Carl Werner, J. Jagemann, J. Volkenstein și Kienzle.

Unul dintre cei mai cunoscuţi fabricanţi de ceasuri din Germania de la sfarșitul secolului al XIX-lea, Gustav Becker apare cu un ceas rotativ (marin), fabricat la începutul secolului al XX-lea, piesa singulară ca tipologie în colecția castelului Peleș.

După ani de ucenicie în Germania și Austria, Becker deschide în 1850 un mic atelier la Freiburg. Succesul nu-l ocolește și doi ani mai târziu, obține medalia de aur la Târgul expozițional din Silezia. Câștigă numeroase medalii și premii și devine curând faimos în întreaga lume. Până la 1880, firma Becker este specializată exclusiv în ceasuri de perete, apoi își diversifică producția la peste 400 modele. Atelierul său primește comenzi până în 1935, când Compania Junghans – care funcționează și azi – înglobează firmele Becker şi Lenzkirch.

Dacă secolul al XVIII-lea pare mai puțin interesat de precizie și mai mult de valoarea de operă de artă a ceasului, secolul următor înclină balanța în favoarea performanțelor de ordin tehnic, fără a neglija însă amănuntele privitoare la estetică. Conformându-se gustului epocii sale, Regele Carol I comandă atelierelor de ceramică Meissen, Rosenthal, Schirholtz și Lönitz carcase în stil neo-rococco și neo-baroc pentru mecanismele realizate de ateliere germane celebre de ceasornicărie.

În cadrul colecției, un segment important îl reprezintă cele zece ceasuri franceze, variate ca stil și material, dintre care se detașează trei piese de orologerie, importante prin mărcile celebre de ceasornicari: Samuel Marti, A.D. Maugin și Commun& Manceau.

Samuel Marti&Cie reprezintă marca unor celebri ceasornicari de origine elvețiană, stabiliți la mijlocul secolului al XVIII-lea, în capitala Franței. La 1863, Marti se asociază cu alți doi ceasornicari cunoscuți, Roux și Japy Frères. Împreună dau naștere unei adevărate producții de piese de orologerie. Relativ rapid, atelierul înființat de Samuel Marti ajunge să realizeze cele mai competitive mecanisme de ceasuri din Franța secolului al XIX-lea și obține numeroase premii drept recunoaștere a performanțelor sale. În 1880, lui Samuel Marti îi este conferită o medalie de bronz, iar în 1889, medalia de argint. Încununarea vine în cadrul Expoziției Universale de la Paris din 1900, când atelierul își adaugă printre trofee mult râvnita medalie de aur, iar în 1931, Marele Premiu. Firma colaborează cu manufacturi de porțelan ca Sevrès, cu argintari și aurari faimoși. La începutul secolului al XX-lea, atelierul începe o colaborare fructuoasă cu celebrul designer american, Louis Comfort Tiffany, care pe lângă consacratele piese din sticlă irizată cunoscută sub numele de sticla Favrille, lămpi și bijuterii, se angajează și în decorarea mecanismelor de ceasornice

La Castelul Peleș, în Camera galbenă sau Apartamentul primului-ministru se păstrează o elegantă piesă de orologerie, mai precis, un ceas de masă, al carui mecanism este inscripționat în limba franceză ,,Samuel Marti. Medaille d’or. Paris. 1900”. Carcasa reprezintă un personaj feminin mitologic drapat, cu șarpe și oglindă, probabil o întruchipare neoclasică a zeiței Venus, sprijinită grațios pe cadranul circular al ceasului. Postamentul dublu din marmură albă și bronz, decorat cu val grecesc trădează influențe ale stilului târziu Ludovic al XVI-lea.

Una dintre cele mai realizate piese de orologerie din punct de vedere artistic din colecția regală este ceasul de șemineu, al cărui mecanism cu discuri rotative a fost realizat de celebrul atelier parizian, A.D. Mougin. Carcasa din biscuit de Sèvres, reprezentând ,,Cele trei grații” este o replică de secol XIX după un grup statuar, realizat un secol mai devreme de către Falconet.

A.D. Mougin obține două medalii de excelență și concurează în permanență cu atelierul lui Samuel Marti&Cie. Mai puțin celebru, atelierul Commun&Manceau din capitala Franței s-a specializat în mecanisme pentru servicii de șemineu, cu carcase istoriste. Castelul Peleș deține în patrimoniul său de orologerie un interesant serviciu de șemineu, unic ca abordare stilistică. Inspirat de stilul Retour d’Egypte ceasul din metal comun și soclu de marmură neagră, are corpul piramidal, sprijinit pe doi sfincşi adosaţi și este decorat cu zeități, animale sacre și hieroglife egiptene. Cele două sfeșnice, în formă de obelisc sunt decorate cu hieroglife și terminate cu capete de faraoni.

Salonul mic al Apartamentului imperial din Castelul Peleș, adăpostește o piesă originală valoroasă, un birou cu rulou de la mijlocul secolului al XVIII-lea, din lemn furniruit cu esențe exotice, decorat cu motive Régence din bronz aurit, a cărui balustradă este suplimentată cu un ceas în cutie de lemn, prevăzut cu barometru posterior, surmontat de bust feminin din bronz, în costumația perioadei Louis d’Orléans.

Varianta istoristă a stilului neoclasic este reprezentată în colecția Castelului Peleș printr-un frumos serviciu de șemineu din porțelan albastru de Sèvres cu sublinieri din aur, alcătuit din ceas cu soclu circular, care înglobează mecanismul, pe care, într-o atitudine jucăușă stă un Cupidon înaripat, cu trompetă. Cele două sfeșnice figurează doi cupidoni, ce susțin bobeșa.

Orologeria franceză neo-Empire este prezentă în patrimoniul muzeului datorită unui ceas de masă cu pendul, care întregește decorația Salonului mare al Apartamentului Josephinei de Baden situat la ,,etajul nobil” al castelului Peleș. Combinație de marmură și bronz aurit, în formă de pavilion, surmontată de un vultur în ronde-bosse, cu aripile deschise, simbolul puterii imperiale a lui Napoleon I, este piesa de orologerie, cea mai apropiată ca reprezentare artistică de stilul original.

Ceasul de masă aflat în Dormitorul Castelului Pelișor, resedința cuplului Ferdinand – Maria, face parte dintr-un serviciu de masă, alături de două vaze pentru flori. Carcasa ceasului, executată din faianță policromă, de către atelierul Edmé Samson din Paris, în maniera olandeză a manufacturii Rosenburg din Haga, reprezintă un exemplu clasic de design Art Nouveau, datorită formei ondulatorii și decorului floral și avimorf în cromatică de verde și maron

Spre deosebire de alte spații europene, ceasornicăria engleză nu se cantonează în producția de lux și de export. Concomitent sunt fabricate pe scară largă ceasuri de uz curent. Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, se dezvoltă comerțul cu Imperiul otoman. Cei mai fervenți exportatori de ceasuri către lumea otomană sunt Edward (cca 1820–1868) și George Prior: ei exportă mii de ceasuri către Turcia în schimbul unor produse exotice. După desparțirea de George Prior, Edward Prior, unul dintre cei mai celebri ceasornicari londonezi, se asociază cu William Chambers (1830–1875) intensificând producția de ceasuri de export. Cea mai importantă comandă primită de către Edward Prior a fost pendula de podea fabricată pentru Moscheia lui Ahmed din Constantinopol.

În general, tipologia ceasurilor destinate pieței turcesti este necomplicată: ceasurile au triplă carcasă, cadran cu cifre turcești, iar piesele de lux sunt decorate din abundență cu pietre prețioase. Pictura cu email devine o practică curentă la sfarșitul secolului al XVIII-lea și la începutul secolului următor. Ceasurile comune și deci, mult mai ieftine comportă decoruri simple, caracterizate prin sobrietate.

În colecția de orologerie a Muzeului Național Peleș, se pastrează două ceasuri de buzunar create de Edward Prior, ambele din argint, cu cadran emailat în alb, pictat cu cifre turcești, datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care au aparținut regelui Carol I. Ceasul de masă cu pendul din bronz patinat și aurit, pe soclu din marmură, creat de către firma londoneză Werheimer este una dintre piesele cele mai rafinate ale colecției: cadranul din email al ceasului este susținut de un elegant picior în formă de coloană canelată. Sprijinit de cadran se află un Cupidon sagalnic cu arc și ghirlande florale.

Variată ca tipologie, suport şi calitate, colecţia regala de la Sinaia reflectă fluctuațiile și căutarile unei lumi, care ezită între istorism și modernitatea Artei 1900, dar care își asumă treptat ideea de schimbare și de progres tehnologic.