Alcatuita din peste cincizeci de piese, variate ca tipologie si stil, ceasurile colectiei de orologerie a Muzeului National Peles provin din colectia regala; cele mai multe piese au fost achizitionate de catre Regele Carol I al Romaniei, cunoscut pentru punctualitatea sa. Colectia cuprinde insa si ceasuri ale Reginei Maria, ale Regelui Carol al II-lea si un ceas primit de Regele Mihai.

Ceasurile sunt diverse ca tipologie, acoperind o gama larga de modele, de la ceasurile pendule – de podea si de perete – pana la ceasurile – cartel, ceasurile miniaturale sau ceasurile de consola, de semineu si de masa; colectia cuprinde de asemenea, cateva ceasuri desteptatoare si de buzunar. Cronologic, piesele de orologerie se incadreaza intre secolele XVIII – XX, majoritatea datand de la sfarşitul secolului al XIX-lea. Stilistic, cele mai multe piese apartin curetului istorist în variantele Renaşterii germane şi italiene, barocului german, rococo-ului si neoclasicismului, Empire-ului si stilului Art Nouveau.

Un segment important al colectiei actuale il constituie ceasurile care au apartinut membrilor Casei regale. O astfel de piesa este ceasul de masa cu pendul fabricat in Germania, aflat dintotdeauna in Biroul de lucru al Regelui Carol I. De forma arhitectonica, decorat cu personaje alegorice şi masti grotesti, turnat în bronz argintat, ceasul este o piesa de serie, tipic istorista, frecvent intalnita in interioarele neo-renascentiste ale Europei de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Fabricat de celebra firma de orologerie, Philippe Patek din Geneva, dupa 1881 ceasul de buzunar al primului Rege al Romaniei reprezinta o comanda speciala, extrem de valoroasa atat datorita marcii, cat si carcasei din aur masiv, gravata pe capacul avers cu monograma ,, E.C.’’, surmontata de coroana inchisa si incrustata in diamante si rubine.

Cravasa cu ceas i-a apartinut tot Regelui Carol I, care a achizitionat-o la inceputul secolului al XX-lea. Confectionata din lemn, cu maner imbracat in argint, decorata cu coroana regala, cravasa este prevazuta in mod ingenios cu un ceas minuscul, firma Patent, cu cadran circular si cifre romane in email negru.

Realizat de catre atelierele Aron Herscovici, ceasul de masa in placa de bronz de forma dreptunghiulara, incadrat in caseta, in forma de triptic, are valoare documentara datorita trimiterii la un eveniment istoric marcant, constituit de revenirea pe tronul Romaniei a Regelui Carol al II-lea la 8 iunie 1930, conform inscriptiei de sub cadran si a monogramei surmontate de coroana regala, executate după desenele lui A. Bordenache.

Fabricat in 1936, in Romania, cu rama si soclu din crom turnat, cu cadran mobil de forma dreptunghiulara, cu latura superioara arcuita si cadran sustinut de doi suporti cilindrici din lemn lacuit, ceasul de masa, gravat pe suport cu inscripţia ,, 8 . XI. 936 VANATORII DE LA AL 2 LEA DE MUNTE’’ reprezinta un cadou primit de catre Regele Mihai cu ocazia zilei sale onomastice si in acelasi timp, unicul ceas din colectia Muzeului National Peles care i-a apartinut ultimului suveran al Romaniei.

Ponderea cea mai insemnata din intreaga colectie o au ceasurile fabricate in Germania si Austria (peste treizeci de piese), aspect justificat nu doar prin originea dinastiei regale, cat mai ales prin avantul deosebit pe care il cunoaste la mijlocul secolului al XIX-lea domeniul in discutie in regiunea Munţii Padurea Neagra, locul de origine al Regelui Carol I. In jurul anului 1870, in sudul Germaniei isi fac timid aparitia cateva ateliere si fabrici de ceasornice, precum cele conduse de Gustav Becker, atelierul Junghans sau cel de la Lenzkirch, indubitabil inferioare ca precizie ceasurilor consacrate de epoca Biedermeier, dar mult mai la îndemana cumparatorului obisnuit.

Eclipsate temporar de productiile englezesti si franceze, centrele de orologerie din regiunea Muntii Padurea Neagra isi castiga treptat originalitatea. Ele abordeaza toata gama tipologica existenta, dar se specializeaza in fabricatia de ceasuri cu cuc si de ceasuri muzicale, carora le imprima accente rustice autohtone, la nivelul decoratiei carcaselor.

Desi fidel traditiei germane, sub semnul careia a asezat intregul proiect arhitectonic si decorativ al resedintei de vara de la Sinaia, Regele Carol a abordat in materie de orologerie producţia ,,nobila” a epocii, piesele ,,de curte”, mai precis, acele tipologii inspirate de recurenta modelelor istoriste.

Ceasul, ca marca a civilizatiei occidentale, face parte din decoratia interioara a castelului, fie prin inglobarea sa in mobilierul in fix, ca parte integranta a acestuia, fie prin amplasarea lui ca obiect de sine statator, atat in spatiul oficial, cat si in cel privat al curtii regale.

Pe latura vestica a Holului de onoare, la nivelul nobil al castelului, arhitectul ceh K. Liman şi colaboratorul sau vienez, B. Ludwig au proiectat spatioasa si linistita Biblioteca a oaspetilor, incadrata de copia scarii Primariei din Bremenn, si de loja catolica, prevazuta cu ceas. Ceasul masoara nu numai orele de lucru, cat si pe cele dedicate loisir-ului: la inceputul secolului al XX-lea, Carol I dispune construirea pe latura de sud-vest a Salii de biliard, unde isi exerseaza cel mai drag dintre hobby-uri, alaturi de persoanele apropiate, de arhitecti sau de oaspetii de seama. Decorata in stilul neo-Renasterii germane, Sala inglobeaza in decoratia in fix un ceas cu cadran elegant, amplasat in centrul frontonului frant, deasupra usii ce comunică cu Sala de sah.

Daca in aceste cazuri, ceasul este un accesoriu – ce-i drept, indispensabil -, iar designerii, avizati creatori de carcase, prelungire a decoratiunii interioare, atunci ceasul din turn reprezinta o piesa unica, de mare valoare istorica. Fabricat in anul 1907 de catre Koeniglich Bayerische Hof-Thurmuhren-Fabrik Johann Mannhardt (Fabrica de ceasuri de turn a Curtii regale din Bavaria) poarta numele ceasornicarului, inventatorului si mecanicului, Johann Mannhardt (1798 – 1878), cel care a infiintat-o in anul 1844. In acelasi an, Mannhardt se muta in capitala Regatului bavarez, unde datorita seriozitatii sale intra in vizorul Curtii si a regelui Ludwig I, personal, care ii apreciaza deopotriva calitatile sale de ceasornicar si de inventator. Excelenta insa i-o aduc ceasurile de turn, pentru care primeste comenzi din intreaga Europa si chiar din Statele Unite. Una dintre cele mai însemnate comenzi pentru România a fost ceasul mecanic din turnul Bisericii Negre din Braşov. Moartea sa prematura, survenita în anul 1878, pune capat unui destin exemplar. In semn de recunoastere, Fabrica ii poarta numele pana in anul 1928, an in care este preluata de o alta firma bavareza, Turmuhrenfabrik Philipp Hörz (Fabrica de ceasuri de turn Philipp Hörz) din Ulm. Creata in anul 1862 de catre ceasornicarul Philipp Hörz, cunoaste o dezvoltare spectaculoasa, primind in anul 1877 brevetul de furnizoare a Casei princiare de Hohenzollern, respectiv a Principelui Karl Anton, tatal Regelui Carol I si prim-ministru al Prusiei in perioada 1857 – 1862.

Ceasul cu bataie la fiecare 15 minute din turnul principal al castelului Peles este un ceas mecanic, cu trei cadrane decorate cu simbolurile astrale principale. Cadranele sunt orientate catre trei puncte cardinale, sud, est si vest. Mecanismul poarta inscriptionata marca Fabricii Johann Mannhardt si anul fabricatiei.
In Arhivele Centrale Nationale din Bucuresti se pastreaza chitante, care atesta grija deosebita a Regelui fata de buna functionare a ceasului: in anul 1911, ceasornicarul elvetian, Enderle este solicitat sa verifice mecansimul si pentru serviciul prestat este remunerat prompt. Enderle poposeşte citeva zile in Camera ceasornicarului, amenajata in turn de catre decoratorul austriac Bernhard Ludwig, dupa care paraseste cu trenul regal pitorescul peisaj al orasului Sinaia.

In intervalul 1922 – 1933, urmasii sai la tron ii incredinteaza acelasi rol ceasornicarului Meronovic, ale carui semnaturi olografe se mai pot descifra si astazi langa mecanismul ceasului.
Cele mai importante firme germane si austriece de ceasornicarie, pe care Regele Carol I le-a contactat in vederea achizitionarii de piese de orologerie pentru resedinta sa de vara sunt Gustav Becker, Carl Werner, J. Jagemann, J. Volkenstein si Kienzle.

Unul dintre cei mai cunoscuţi fabricanţi de ceasuri din Germania de la sfarsitul secolului al XIX-lea, Gustav Becker apare cu un ceas rotativ (marin), fabricat la inceputul secolului al XX-lea, piesa singulara ca tipologie in colectia castelului Peles.

Dupa ani de ucenicie in Germania si Austria, Becker deschide în 1850 un mic atelier la Freiburg. Succesul nu-l ocoleste si doi ani mai tarziu, obtine medalia de aur la Târgul expozitional din Silezia. Castiga numeroase medalii si premii si devine curand faimos in intreaga lume. Pana la 1880, firma Becker este specializata exclusiv in ceasuri de perete, apoi isi diversifica productia la peste 400 modele. Atelierul sau primeste comenzi pana in 1935, cand Compania Junghans – care functioneaza si azi – inglobează firmele Becker şi Lenzkirch.

Daca secolul al XVIII-lea pare mai putin interesat de precizie si mai mult de valoarea de opera de arta a ceasului, secolul urmator inclina balanta in favoarea performantelor de ordin tehnic, fara a neglija insa amanuntele privitoare la estetica. Conformandu-se gustului epocii sale, Regele Carol I comanda atelierelor de ceramica Meissen, Rosenthal, Schirholtz si Lönitz carcase in stil neo-rococco si neo-baroc pentru mecanismele realizate de ateliere germane celebre de ceasornicarie.

In cadrul colectiei, un segment important il reprezinta cele zece ceasuri franceze, variate ca stil si material, dintre care se detasează trei piese de orologerie, importante prin marcile celebre de ceasornicari: Samuel Marti, A.D. Maugin si Commun& Manceau.

Samuel Marti&Cie reprezinta marca unor celebri ceasornicari de origine elvetiana, stabiliti la mijlocul secolului al XVIII-lea, in capitala Frantei. La 1863, Marti se asociaza cu alti doi ceasornicari cunoscuti, Roux si Japy Frères. Impreuna dau nastere unei adevarate productii de piese de orologerie. Relativ rapid, atelierul infiintat de Samuel Marti ajunge sa realizeze cele mai competitive mecanisme de ceasuri din Franta secolului al XIX-lea si obtine numeroase premii drept recunoastere a performantelor sale. In 1880, lui Samuel Marti ii este conferita o medalie de bronz, iar in 1889, medalia de argint. Incununarea vine in cadrul Expozitiei Universale de la Paris din 1900, cand atelierul isi adauga printre trofee mult ravnita medalie de aur, iar in 1931, Marele Premiu. Firma colaboreaza cu manufacturi de portelan ca Sevrès, cu argintari si aurari faimosi. La inceputul secolului al XX-lea, atelierul incepe o colaborare fructuoasa cu celebrul designer american, Louis Comfort Tiffany, care pe langa consacratele piese din sticla irizata cunoscuta sub numele de sticla Favrille, lampi si bijuterii, se angajeaza si in decorarea mecanismelor de ceasornice.

La Castelul Peles, în Camera galbena sau Apartamentul primului-ministru se pastreaza o eleganta piesa de orologerie, mai precis, un ceas de masa, al carui mecanism este inscriptionat in limba franceza ,,Samuel Marti. Medaille d’or. Paris. 1900”. Carcasa reprezinta un personaj feminin mitologic drapat, cu sarpe si oglinda, probabil o intruchipare neoclasica a zeitei Venus, sprijinita gratios pe cadranul circular al ceasului. Postamentul dublu din marmura alba si bronz, decorat cu val grecesc tradează influente ale stilului tarziu Ludovic al XVI-lea.

Una dintre cele mai realizate piese de orologerie din punct de vedere artistic din colectia regala este ceasul de semineu, al carui mecanism cu discuri rotative a fost realizat de celebrul atelier parizian, A.D. Mougin. Carcasa din biscuit de Sèvres, reprezentand ,,Cele trei gratii” este o replica de secol XIX dupa un grup statuar realizat un secol mai devreme de catre Falconet.

A.D. Mougin obtine doua medalii de excelenta si concureaza in permanenta cu atelierul lui Samuel Marti&Cie. Mai putin celebru, atelierul Commun&Manceau din capitala Frantei s-a specializat in mecanisme pentru servicii de semineu, cu carcase istoriste. Castelul Peles detine in patrimoniul sau de orologerie un interesant serviciu de semineu, unic ca abordare stilistica. Inspirat de stilul Retour d’Egypte ceasul din metal comun si soclu de marmura neagra, are corpul piramidal, sprijinit pe doi sfincşi adosaţi si este decorat cu zeitati, animale sacre si hieroglife egiptene. Cele doua sfesnice, in forma de obelisc sunt decorate cu hieroglife si terminate cu capete de faraoni.

Salonul mic al Apartamentului imperial din Castelul Peles, adaposteste o piesa originala valoroasa, un birou cu rulou de la mijlocul secolului al XVIII-lea, din lemn furniruit cu esente exotice, decorat cu motive Régence din bronz aurit, a carui balustrada este suplimentata cu un ceas in cutie de lemn, prevazut cu barometru posterior, surmontat de bust feminin din bronz, în costumatia perioadei Louis d’Orléans.

Varianta istorista a stilului neoclasic este reprezentata în colectia Castelului Peles printr-un frumos serviciu de semineu din portelan albastru de Sèvres cu sublinieri din aur, alcatuit din ceas cu soclu circular, care inglobeaza mecanismul, pe care, intr-o atitudine jucausa sta un Cupidon inaripat, cu trompeta. Cele doua sfesnice figureaza doi cupidoni, ce sustin bobesa.

Orologeria franceza neo-Empire este prezenta in patrimoniul muzeului datorita unui ceas de masa cu pendul, care intregeste decoratia Salonului mare al Apartamentului Josephinei de Baden situat la ,,etajul nobil” al castelului Peles. Combinatie de marmura si bronz aurit, in forma de pavilion, surmontata de un vultur in ronde-bosse, cu aripile deschise, simbolul puterii imperiale a lui Napoleon I, este piesa de orologerie, cea mai apropiata ca reprezentare artistica de stilul original.

Ceasul de masa aflat in Dormitorul Castelului Pelisor, resedinta cuplului Ferdinand – Maria, face parte dintr-un serviciu de masa, alaturi de doua vaze pentru flori. Carcasa ceasului, executata din faianta policroma, de catre atelierul Edmé Samson din Paris, in maniera olandeza a manufacturii Rosenburg din Haga, reprezinta un exemplu clasic de design Art Nouveau, datorita formei ondulatorii si decorului floral si avimorf in cromatica de verde si maron.

Spre deosebire de alte spatii europene, ceasornicaria engleza nu se cantoneaza in productia de lux si de export. Concomitent sunt fabricate pe scara larga ceasuri de uz curent. Din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, se dezvolta comertul cu Imperiul otoman. Cei mai ferventi exportatori de ceasuri catre lumea otomana sunt Edward (cca 1820 – 1868) si George Prior: ei exporta mii de ceasuri catre Turcia in schimbul unor produse exotice. Dupa despartirea de George Prior, Edward Prior, unul dintre cei mai celebri ceasornicari londonezi, se asociaza cu William Chambers (1830 – 1875) intensificand productia de ceasuri de export. Cea mai importanta comanda primita de către Edward Prior a fost pendula de podea fabricata pentru Moscheia lui Ahmed din Constantinopol.

In general, tipologia ceasurilor destinate pietei turcesti este necomplicata: ceasurile au tripla carcasa, cadran cu cifre turcesti, iar piesele de lux sunt decorate din abundenta cu pietre pretioase. Pictura cu email devine o practica curenta la sfarsitul secolului al XVIII-lea si la inceputul secolului urmator. Ceasurile comune si deci, mult mai ieftine comporta decoruri simple, caracterizate prin sobrietate.

In colectia de orologerie a Muzeului National Peles, se pastreaza doua ceasuri de buzunar create de Edward Prior, ambele din argint, cu cadran emailat in alb, pictat cu cifre turcesti, datand de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, care au apartinut regelui Carol I. Ceasul de masa cu pendul din bronz patinat si aurit, pe soclu din marmura, creat de catre firma londoneza Werheimer este una dintre piesele cele mai rafinate ale colectiei: cadranul din email al ceasului este sustinut de un elegant picior in forma de coloana canelata. Sprijinit de cadran se afla un Cupidon sagalnic cu arc si ghirlande florale.

Variata ca tipologie, suport şi calitate, colecţia regala de la Sinaia reflecta fluctuatiile si cautarile unei lumi, care ezita intre istorism si modernitatea Artei 1900, dar care isi asuma treptat ideea de schimbare si de progres tehnologic.