Un loc aparte in istoria artei sticlei germane de la sfarsitul secolului al XIX-lea il ocupa piesele decorate prin pictare cu emailuri policrome. Emailul este un material vitros, pe baza de oxizi metalici si fondanti vitrifiabili, sarac in dioxid de siliciu si bogat in oxid de plumb si borax. Procedeul de emailare a sticlei se aseamana celui aplicat ceramicii si cuprinde doua etape de baza: pictarea si arderea.

In ceea ce priveste decorurile, mai curand imitatori decat inovatori, sticlarii germani adapteaza gustului national influentele din zonele invecinate: din Boemia sau Silezia. Cu totul altfel stau lucrurile daca ne referim la tehnicile privind chimia culorilor, in care Germania, si mai ales Bavaria, exceleaza. Inca din secolul al XVII-lea, aceasta zona a fost, si ramane si astazi, cel mai important producator si exportator al pretioaselor pudre de email colorat pentru sticla, cu care se lucreaza in atelierele de decorare la cald din intreaga Europa.

In conformitate cu canoanele estetice ale vremii, modelele realizate se inscriu in curentul istorist si se inspira din iconografia Evului Mediu si a Renasterii: personaje feminine sau masculine in costumatie somptuoasa, purtand insemne nobiliare sau cavaleresti, steme heraldice, decoruri cu valoare de simbol, inscriptii sau personaje istorice.

Este vorba despre o cupa din sticla verde-oliv, pictata cu email policrom cu portretul lui Rudolf al II-lea de Habsburg (1552 – 1612), imparat al Sfantului Imperiu Roman de neam german, rege al Ungariei, Boemiei si Croatiei. Personaj controversat, considerat patron al artelor dar si al stiintelor oculte, Rudolf al II-lea a incercat sa creeze un imperiu unificat crestin, devenind astfel o figura importanta a panopliei personajelor renascentiste.

Cornelia Dumitrescu, muzeograf