Muzeul National Peles anunta lansarea cartilor “Castelul Peleş expresie a fenomenului istorist de influenţă germană” de Dr. Ruxanda Beldiman si “Palatul Cotroceni. Destinul unei reședinţe princiare” de Dr. Marian Constantin pe data de 11 februarie 2012, ora 13:00, in cadrul unui eveniment deschis publicului.
,,Volumul istoricului de artă, Ruxanda Beldiman este prima monografie cu adevărat completă şi complexă a castelului Peleş”.
,,Marian Constantin este un deschizător de drum între pasionaţii de palate şi castele regale din România”.
Dr. Mircea Hortopan, director ştiinţific al Muzeului Naţional Peleş
Dr. Ruxanda Beldiman si “Castelul Peles expresie a fenomenului istorist de influenţă germană”
Ruxanda Beldiman (n. 1973, Bucureşti). Istoric de artă, cercetător, locuieşte şi lucrează la Bucureşti. Licenţiată în istoria artei la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti (UNArte 1996), masterat cu o lucrare de cercetare referitoare la arhitectura programelor civile (Primării, şcoli şi case parohiale în Ţara Bârsei secolului al XIX-lea) din aşezările săseşti ale Ţării Bârsei (UNArte 1998), doctor în arte vizuale cu teza Castelul Peleş. Expresie a fenomenului istorist de influenţă germană (UNArte 2009). Autor a numeroase comunicări ştiinţifice şi articole de specialitate. Muzeograf II în cadrul Muzeului Naţional Peleş (1998-2004; expert 2005-2006), din anul 2004 este cercetător III în cadrul Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române.
Cartea pe care o prezentăm, având un predominant caracter de studiu monografic, situează în centrul ei problema definirii stilistice a Castelului Peleş, a calităţii acestuia de monument relevant pentru fenomenul istorismului european. Urmăreşte în acelaşi timp integrarea cazului Peleş în fenomenul arhitecturii rezidenţiale de tip germanic din secolul al XIX-lea, prin precizări de terminologie aplicată edificiului (conceptele de romantism-istorism-eclectism cu sudiviziunile aferente), prin analize stilistice şi prin interpretări ale contextului arhitectural şi istoric.
Volumul este compus din şapte capitole care abordează subiectul din mai multe perspective: probleme de istoria arhitecturii şi a comenzii de arhitectură, specifice secolului al XIX-lea; probleme de aplicare a conceptelor denumind direcţii stilistice – Romantism, Istorism, Eclectism – în cazul Castelului Peleş; contextul arhitectural de referinţă pentru edificiu, respectiv aria reşedinţelor germane de factură istoristă. Capitolul Carol I connaisseur, colecţionar, comanditar de picturăţine mai ales de domeniul colecţionismului şi tratează în mod evident personalitatea protagonistului din acest unghi de vedere, văzută în complementaritate cu cea a comanditarului de arhitectură. Unul dintre capitole cuprinde şi profilurile celor trei arhitecţi principali ai castelului: Wilhelm von Doderer (1825-1900), Johannes Schulz von Straßnitzky (1844-1923) şi Carel Liman (1845-1929).
Având în vedere că arhitectul Johannes Schulz nu beneficia de un studiu monografic, iar contribuţia sa la construcţia Castelului Peleş era parţial cunoscută, ne-am propus să o identificăm, diferenţiind-o de cea a predecesorului său, Wilhelm von Doderer. Contribuţia noastră constă în identificarea unor similitudini de concepţie între demersurile de ctitor ale regelui şi cele ale omologilor şi contemporanilor săi, principi germani, comanditari de castele.Ultima secvenţă tratează subiectul din perspectivă istorico-sociologică şi se referă la funcţiile simbolice ale castelului, strâns legate de opţiunile stilistice ale comanditarului.
Cartea a apărut cu sprijinul Uniunii Arhitecţilor din România – UAR, cu fonduri din taxa pentru Timbrul Arhitecturii, cu sprijinul Ordinului Arhitecţilor din România – OAR, cu fonduri din taxa pentru Timbrul Arhitecturii şi de asemenea cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional şi al Lafarge.
Dr. Marian Constantin si “Palatul Cotroceni. Destinul unei reședinţe princiare”
Domnul Dr. Marian Constantin conduce secţia de Case memoriale din cadrul Muzeului Municipiului Bucureşti şi este primul teoretician al Istorismului în ţara noastră., prin organizarea expoziţiilor temporare “Istorismul şi Regalitatea”, “Faianţa istoristă” etc., care au avut menirea de a deschide orizonturi noi în teoria istoriei artei din România.
Domnia sa a absolvit secţia de Muzeologie a Facultãţii de Istoria şi Teoria Artei din cadrul Institutului de Arte Plastice N. Grigorescu din Bucureşti şi, ulterior, a acumulat o mare experienţã în domeniul muzeografiei, deţind funcţii de conducere la M.N.Cotroceni Bucuresti şi organizând expoziţii tematice extrem de interesante, precum „Balcicul în pictura româneascã”, „Venetia vãzutã de pictori români” sau „Nicolae Grigorescu – maestrul de la Câmpina”s.a.
Dintre apariţiile editoriale şi lucrările ştiinţifice prezentate la sesiunile naţionale ale muzeelor din România, amintim recentul volum “Palate si colibe regale din Romania. Arhitectura şi decoraţia interioară în slujba monarhiei (1875-1925).” La baza cărţii autorului, se găseşte de fapt teza sa de doctorat, elaborată sub conducerea ştiinţifică a acad. Răzvan Theodorescu şi sustinută în anul 2004, la Facultatea de Istoria şi Teoria Artei a Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti.
Membru în Consiliul ştiinţific al Muzeului Naţional Peleş, domnul Marian Constantin participă la realizarea unor proiecte culturale, în care arta « mare», arhitectura şi artele decorative contribuie, prin intermediul maeştrilor dar şi al meşteşugarilor, la dezvoltarea istoriei artei româneşti.
Albumul “Palatul Cotroceni. Destinul unei reședinte princiare” beneficiază, pe lângă o iconografie bogată și variată (incluzând atât imagini vechi, de arhivă, cât și imagini de actualitate) și de competența autorului textului, dl Marian Constantin, care a lucrat ani la rândul la complexul muzeal și care a putut desfășura o muncă de cercetare asiduă fiind de asemenea binecunoscut pentru celelalte lucrări din domeniul arhitecturii princiare și boierești.
Lucrarea este, așa cum o arată și titlul, o incursiune în istoria a ceea ce astăzi este recunoscut sub denumirea de Muzeul Național Cotroceni – instituție aflată în subordinea Administrației Prezidențiale – ansamblu care își are obârșia în fosta ctitorie cantacuzinească de la sfârșitul secolului al XVII-lea. Sunt evidențiate etapele care au marcat istoria acestui complex (în care pentru o perioadă s-au interferat aspecte ale vieții laice cu cele religioase) plecând de la fondator, Șerban Cantacuzino, trecând apoi la mijlocul sec al XIX-lea cu modernizările aduse de Barbu Dimitrie Știrbey și Al. I. Cuza sau la perioada Regatului.
Nu este omisă nici epoca comunistă, când ansamblul devine Palatul Pionierilor, simbol al noilor vremuri și nici transformările și evolutia complexului de după Revoluția din 1989. A rezultat o carte incitantă, scrisă într-o maniera dinamică, care pune într-o nouă lumină acest simbol al Romaniei, Palatul Cotroceni.
